Mentorat: cum m-au învățat copiii să privesc arta mai simplu
„Uf! Ce îi învăț? Cu ce încep? Oare... o să fie interesați? Cum fac planul și ce schițe să pregătesc? Cum reușesc să fac asta și cu direcția de anime, dar și cu cea de natură? Să vedem... așa... și pe dincolo... da! Cam așa oi face clipurile! Ia stai să mai văd și exemplele astea... și pe celelalte...”
Cam așa a început procesul meu de pregătire pentru mentorat. Prea multe întrebări, prea mult timp trecut de când nu am mai îndrumat copii în ale artei sau ale științelor.
Dar copiii sunt diferiți de noi, cei trecuți prin atâția ani de reguli și constructe sociale. Sunt simpli în gândire, onești în comportament și puri în reacții. Ceea ce inițial mi-a dat un pic de teamă de performanță s-a dovedit a fi, de fapt, o lecție utilă despre cum să privesc lucrurile mai simplu.
Educația este, în viziunea mea, elementul care poate crește atât o persoană, cât și o societate, simultan. Este pilonul central al unei evoluții armonioase, orientate către integritate și reușită. Primind o educație de calitate pe parcursul anilor mei de formare, consider că este rândul meu să ofer înapoi din ce am primit. Ca artist vizual, o parte din misiunea mea este să fiu ghid pentru cei care doresc să o ia pe calea unui creator.
Alături de Mindtools, am ajutat copiii să-și clarifice visul — dream management. În această ecuație, am reușit să îi sprijin pe copii să înțeleagă adevărurile unui drum în artă (chiar dacă unele nu sunt atât de roz!), să le dau încredere pentru ceea ce au făcut și să învățăm să observăm atât natura înconjurătoare, cât și materialele de lucru. Nu în ultimul rând, am creat, la fel cum fac și pentru mine, câte un clip scurt pentru fiecare dintre ei.
Erik este pasionat de anime. Aici, exercițiul meu a fost să învăț chiar eu cum se construiesc personajele anime și cum se aplică markerele pentru a obține un rezultat satisfăcător.
Gabi, în schimb, este pasionat de lumea înconjurătoare: oameni și natură. Aici, povestea a căpătat o notă caldă, umană. Am exersat împreună perspectiva în desen și culoarea, într-o ședință „en plein air”.
Cum m-a schimbat pe mine această experiență?
În primul rând, m-a motivat. M-a motivat să cred și mai mult în direcția mea de artist. Pe urmă, mi-a adus lecții legate de un stil nou (anime) și un test al organizării timpului — compresia activității într-un interval fix, cu un concept stabilit, dar cu multe variabile pe parcurs. Și, implicit, am cunoscut noi colaboratori, oameni minunați.
Ca să nu uit să menționez: mi-am dat seama, vorbind cu acești doi copii, că educația vizuală este neglijată în școli. Nu se pune preț pe unul dintre domeniile de bază în formarea omului, iar asta mi-a adus o stare de neliniște și chiar tristețe.
În încheiere, am realizat că arta și actul de a crea sunt cele care țin mintea curată, spiritul tânăr și corpul mai ușor. Fiind mentor pentru doi copii care au rămas cu vise mai clare la final de proiect, misiunea mea de a oferi din ce am primit se concretizează și mai mult. La fel de evidentă este și nevoia celor tineri de a se reconecta cu adevărata lor natură umană. Cum anume? Prin artă, natură și legătura cu ceilalți.
